O parte din publicațiile mele de până acum!

Revin din nou la pasiunea mea cea mai de preț și anume scrisul.În continuare va voi prezenta câteva cărți publicate în ultimii ani de către mine.

Voi începe cu prima mea carte publicată.Se întâmpla în anul 2005,când eram în anul III de studenție la Sibiu.Cartea se cheamă Ghidul chimiei și conservării plantelor aromatice și e o carte de specialitate pe domeniul ingineriei alimentare,domeniu pe care sunt și specializat în urma absolvirii facultății.Pe urmă am realizat revista de specialitate Transilvanian Agrofood,revistă apărută în anul 2009.Iar nu în ultimul rând cele două volume de poezii Orașul natal publicat în anul 2008 și Cugetul vieții volum publicat în cursul acestei luni.De asemenea mai am publicate încă trei cărți de specialitate și o cărticică de poezii religioase,dar nu am avut imaginile ca să le pot posta si pe acestea.Toți cei care vor să-mi adreseze întrebări cu privire la ceea ce am scris până acum,o vor putea face și le voi răspunde în timpul cel mai scurt.

Cuvioasa Parascheva!

Cu adevarat mare şi vestită între femei a fost Cuvioasa şi pururea pomenita Parascheva! Ea s-a nascut într-un sat al Traciei, numit şi din vechime şi acum Epivata. Părinţii Paraschevei erau de neam bun şi înavuţiţi. Mai mult, însă, îi mărea şi îmbogăţea drept cinstirea Lui Dumnezeu. Acestia, născându-o pe cuvioasa, întâi au botezat-o, apoi au învăţat-o toată rânduiala Lui Dumnezeu.
După ce a trecut al zecelea an, des mergea cu maica sa la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Aici a auzit aceste dumnezeieşti cuvinte: "Cel ce voieşte a veni după Mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie!". Îndată, toată a fost cuprinsă de aceste cuvinte şi a ieşit din biserică. Întâlnind un sarac, ascunzandu-se de maica sa şi dezbracând hainele strălucite şi luminate pe care le purta, le-a dat lui, iar ea le-a îmbracat pe ale aceluia. După ce a venit acasă şi au văzut-o părinţii într-un astfel de chip, s-au îngrozit şi au bătut-o ca să nu mai faca aşa. Ea, însă, nu numai de două ori sau de trei ori, ci de mai multe ori a mai repetat acest mare gest dezbrăcând hainele sale şi dându-le săracilor, nesocotind pentru aceasta ocările, îngrozirile şi nesuferitele bătăi ale părinţilor.
Pe la varsta adolescenţei Parascheva a rămas orfană de ambii părinţi împreună cu fratele ei Eftimie. Au hotărât ca toată averea s-o împartă săracilor, iar ei să se retragă în mănăstire şi să-şi închine viaţa Lui Dumnezeu. În mănăstire, în Asia Mică la Ioppe şi Constantinopol, Parascheva a dus o viaţă de rugăciune profundă, înaintând foarte repede pe calea sfinţeniei.
Astfel, la vârsta de 25 de ani, avea o legatură cu sfinţii Bisericii, care I se arătau în vis. A primit porunca de a se întoarce în satul natal Epivata pentru că urma să se despartă de lumea aceasta. Aşa s-a şi întâmplat, iar după moartea ei contemporanii I-au cinstit moaştele (oasele neputrezite).
Din fericire, pentru noi românii, datorită râvnei domnitorului Moldovei Vasile Lupu, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost aduse spre venerare la Iaşi. În fiecare an, cu ocazia prăznuirii Sfintei, se organizează aici un mare pelerinaj, la care participă mii de credincioşi din toate părţile ţării, dar şi de peste Prut.

Cugetul vieții.

Dragi cititori,așa cum vă spuneam cu ceva timp în urmă,vă voi prezenta cel de-al doilea meu volum de poezii,pe care l-am intitulat Cugetul vieții.O parte din poeziile publicate în acest volum le-am postat și pe acest blog.Puteți să le căutați și să le citiți și de ce nu să le și comentați.Aștept și așa ceva,să știți.

Referitor la lansare am să vă țin la curent.Încă nu m-am decis unde voi susține lansarea volumului,dar cu siguranța undeva în frumoasa zonă hunedoreană din care provin.Am să vă anunț pe toți la momentul potrivit și sper cu mulți dintre voi să mă și întâlnesc la lansare.Oricum pentru cei care nu vor putea veni,voi posta cu siguranță poze de la acest eveniment.

Dedic acest volum tuturor cititorilor mei și acelora care apreciază universul poetic și nu în ultimul rând acest volum l-am dedicat în întregime,acelui cea fost Grigore Vieru,un om și un poet basarabean de mare valoare,pe care am avut ocazia să-l cunosc în luna noiembrie a anului 2008 și care pot să spun că mi-a dat un avânt și mai mare să scriu și să public poezii.

Creație proprie!

Sila societăţii

Sila societăţii,
Fără caractere
Sila societăţii,
Plină de mizerie
Sila societăţii,
Cu multe gunoaie
Sila societăţii,
De prostime mare;
Sila societăţii,
Multă aroganţă
Sila societăţii,
Fără de speranţă
Sila societăţii,
Chinuită,amară
Sila societăţii,
Tot timpul vulgară;
Sila societăţii,
Cu viaţă murdară
Sila societăţii,
Eternă povară.

Mi-e silă!

Mi-e silă

Mi-e silă de unii,
Pe care-i fac banii
Mi-e silă de-aceia,
Ce sunt mizerabili,
Mi-e silă de proştii,
Ce poartă tupeu
Mi-e silă de alţii,
Ce n-au Dumnezeu.

Sărmană Românie

Sărmană Românie

De vorbă stând cu cei apropiaţi,
Stăm şi studiem situaţia României,
Nicicând n-o să mai fim privilegiaţi,
Trăind numai din urma agoniei.

Se răsucesc eroii în mormânt,
Cu siguranţă n-ar avea cuvânt,
Dac-ar vedea prostimea ce conduce,
O Românie ce-n râpă se duce.

Din amăgiri nu mai putem trăi,
Pe zi ce trece ne vom înrăi,
Bietul popor din nou va suferi,

Pân`guvernanţii noştri n-or pieri.
Un Ţepeş, Doamne dacă ne-ai trimite,
Mulţi dintre hoţi ar fi fără cuvinte,
Ar exista voinţă şi raţiune,
N-ar mai fura nimeni de la naţiune.

O zi mai trista!

În cursul acestei zile aveam să aflu o veste mai puțin plăcută și anume aceea că academicianul și decanul Facultății de Chimie și Inginerie Chimică din Cluj,a trecut la cele veșnice.

Problema interesantă e că pe data de 11 noiembrie,trebuia să am o întîlnire cu dânsul la Cluj în cadrul unei manifestări științifice. Vroiam să discut cu dumnealui despre niște experimente care urma să le efectuez.A trecut la cele veșnice la data de 25 decembrie 2009.Norocul meu a fost că astazi am dat niște telefoane la Cluj și am aflat acest lucru.

Pe data de 16 octombrie se va împlini un an de când ne-am întâlnit la Simpozionul MEEMB 2009.Ce mi-a mai rămas ca amintire de la acest mare chimist,sunt e-mailurile trimise de dumnealui în care mă ținea la curent cu toate informațiile necesare la simpozioanele organizate de dumnealui și colegii săi.

Menționez faptul că am avut plăcerea să-l cunosc în data de 2 aprilie 2009,în cadrul simpozionului științific MOLMOD,simpozion organizat de persoana sa.M-a impresionat foarte mult atitudinea sa față de studenții și viitori colaboratori.

Îmi pare nespus de rău că nu am mai avut ocazia să-l mai întâlnesc și anul acesta,dar am convingerea că din cer ne privește pe toți cu aceeași căldură și cred că se mândrește cu comoara cea mai de preț ce a lăsat-o în urmă,fiul său Radu Silaghi Dumitrescu,cel care îi duce numele și tradiția mai departe,și pe care astăzi l-a văzut o țară întreagă la televizor și în mass-media ca fiind clujeanul care a descoperit sângele artificial,care va fi o soluție pentru viitorul medicinei umane.

Dumnezeu să vă odihnească în pace,domnule profesor Ioan Silaghi Dumitrescu!În mintea și în sufletul meu nu veți muri niciodată.