Ape termominerale întâlnite la Geoagiu Băi
La Geoagiu Băi apele minerale sunt principalul factor terapeutic şi sunt indicate în cura inernă şi externă. În prezent, în imprejurimile staţiunii Geoagiu Băi, sunt cunoscute 6 izvoare cu apă termominerală care au un debit de 2000 m3 în 24 ore.
În funcţie de compoziţia chimică apele izvoarelor termominerale din zona Geoagiu Băi se clasifică astfel:
1. izvoare clorosodice, bicarbonate, slab sulfuroase. Aceste izvoare au:
- mineralizare totală de 500-2600 mg/l (săruri predominante: clorura de sodiu, sulfat de calciu, bicarbonat de calciu)
- grad mare de radioactivitate (22 mμc/l)
- conţinut redus de acid sulfhidric (4-5mg/l)
2. izvoare clorosodice, bicarbonate, calcice. Aceste izvoare se caracterizează prin:
- absenţa acidului sulfhidric
- mineralizare totală de 600-35000 mg/l (săruri predominante: cloruri, sulfaţi de calciu şi magneziu (80mg/l), bicarbonaţi de calciu şi magneziu)
3. izvoare clorosodice, bromoiodurate, slab sulfuroase. Aceste izvoare au:
- mineralizare totală de 2800 mg/l (săruri predominante: cloruri de sodiu şi potasiu (1500mg/l), sulfaţi de calciu şi magneziu (110mg/l), bromuri şi ioduri (1-3mg/l))
- conţinut de acid sulfhidric 15-44mg/l
Acţiune fiziologică:
Băile sulfuroase produc o stimulare generală a tuturor funcţiilor organismului şi mai ales a funcţiilor de eliminare, având în acelaşi timp o acţiune sedativă.
Astfel, la izvoarele sulfo-saline activitatea sulfului asupra sistemelor respirator, digestiv şi urinar a fost dovedită de-a lungul timpului. Au acţiune tonică prin modificarea atoniei ţesuturilor printr-o circulaţie mai bună (se observă modificări ale secreţiilor şi excreţiilor pielii şi mucoaselor).
Temperatura izvoarelor termosulfuroase variază între 45-600C. Agentul terapeutic principal al apelor minerale termosulfuroase este sulful termal.
Sulful termal, numit şi "sulf viu", este un sulf solubil, dizolvat în apele termale de mare adâncime care are o mare putere de pătrundere şi difuziune în organism în timpul îmbăierii. Atfel, după o baie termală, concentraţia sulfului din ţesuturile organismului creşte, în funcţie de concentraţia în sulf a apei termale, de durata imersiei şi de temperatura şi volumul apei termale.
Această particulariatate a apelor termale, deosebită de cea a altor ape termale sulfuroase, prin efectul lor biologic şi al acţiunii lor intense şi complexe asupra organismului a adus faima staţiunii Geoagiu Băi.
Unul dintre elementele anatomice importante – care asigură mişcarea şi deplasarea corpului – este cartilagiul articular care are un rol important în buna funcţionare a tuturor articulaţiilor. În structura acestui ţesut se întâlneşte în mare cantitate sulful. Uzura precoce a articulaţiilor începe la nivelul cartilagiului articular şi provoacă reumatismul cronic degenerativ sau artrozele. În timpul îmbăierii o anumită cantitate de sulf termal activ face să crească cantitatea sulfului din sânge. Sângele transportă o cantitate sporită de sulf la celule care au astfel capacitatea de a-şi reface cantitatea de sulf consumată în procesele vitale neîntrerupte şi deci de a-şi spori cantitatea de glutation, care asigură regenerarea celulelor. Astfel se explică efectul terapeutic pozitiv al apelor termale termosulfuroase în ameliorarea, stabilizarea şi chiar vindecarea unor boli de uzură a organismului (artrozele, arterioscleroza, etc).
Mecanismul prin care apele minerarale au un efect binefăcător este foarte complex dar vom încerca să îl descriem în câteva cuvinte. Se ştie că singurul sulf asimilabil din organism este sulful neoxidat. Prin cercetări îndelungate s-a stabilit că o apă minerală sulfuroasă este cu atât mai eficace cu cât sulful neoxidat pe care îl conţine se găseşte în cantitate mai mare. Sulful neoxidat parcurge prin ţesuturile organismului seria completă a fazelor şi stadiilor de oxidare progresivă pentru a juca rolul constituţional dinamic în procesele vitale de la nivelul tuturor celulelor.
Apele minerale au şi acţiune antitoxică având capaciatatea de a neutraliza chiar toxina tetanică şi difterică. Prin cationii lor bivalenţi sau polivalenţi apele minerale fixează şi transformă toxinele, protejând organismul împotriva acestora.
Pe lângă rolul lor catalitic, metabolic, endocrin, digestiv, antialergic, etc., s-a constatat că unele ape minerale au şi o puternică acţiune antimicrobiană şi antiparazitară.
În aceste câteva rânduri sper că v-am convins de importanţa covârşitoare pe care o are sulful în viaţa noastră; putem afirma într-adevăr ca sulful este "substanţă divină".
Tratamente balneoclimaterice cu ape termominerale care conţin sulf
Din punct de vedere fizico – chimic, apele minerale sunt soluţii complexe, conţinând un număr mai mare sau mai mic de săruri minerale, în concentraţii foarte diferite.
Sărurile dizolvate în apele minerale provin din spălarea straturilor de rocă pe care acestea le străbat în circulaţia lor subterană, iar temperatura lor este condiţionată de mai mulţi factori, cel mai important fiind adâncimea la care se află .
Clasificarea apelor minerale poate fi făcută după mai multe criterii, ca: temperatura, compoziţia chimică sau concentraţia substanţelor dizolvate etc.. În mod obişnuit ele sunt împărţite în 11 clase, în funcţie de calitatea şi cantitatea substanţelor pe care le cuprind: oligometalice, carbo–gazoase, alcaline, alcalino – teroase şi teroase, feruginoase, arsenicale, cloruro – sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate, radonice (radioactive).
Apele sulfuroase. Aceste ape conţin cel puţin 1mg hidrogen sulfurat H2S sau derivaţi ai acestuia la un litru. Pot fi simple sau mixte (sulfuroase cloruro – sodice, sulfuroase carbogazoase, sulfuroase alcalino – teroase şi sulfuroase termale). În contact cu aerul atmosferic apele sulfuroase sunt instabile, devin lăptoase şi îşi pierd proprietăţile farmaco – dinamice.
În cura internă, apele sulfuroase cresc secreţia gastrică şi motilitatea intestinului, stimulează drenarea căilor biliare, scad glicemia şi cresc diureza. De aceea, ele sunt recomandate în constipaţii cronice, hepatite cronice, colecistopatii cronice, diabet, gută, intoxicaţii cronice cu metale grele (mercur, bismut, plumb, zinc).
Băile cu apele sulfuroasde sunt recomandate în reumatismul cronic, în afecţiuni ale sistemului nervos periferic, ginecopatii, hipertensiune arterială, arterite, acrocianoză, psoriazis, eczeme cronice, urticarie şi altele. Administrate sub formă de inhalaţii, apele sulfuroase au efect antiseptic şi desensibilizant, indicate în bronşite cronice, astm bronşic, sinuzite cronice, etc.
Apele sulfatate. Aceste ape minerale conţin sulfat de sodiu sau de magneziu în cantitate de cel puţin 1g la litru. Apele sulfatate sodice (ape glauberiene) conţin până la 10 – 15g sulfat de sodiu la litru, iar cele magneziene (amare), până la 50 – 60g sulfat de magneziu la litru. Şi unele şi altele se folosesc numai în cură internă, având ca efect diminuarea secreţiei şi mortilităţii gastrice, şi evacuarea intestinului prin stimularea peristaltismului, stimularea secreţiei biliare, creşterea diurezei şi altele. De aceea apele sulfatate sunt indicate în constipaţii cronice atone, hepatite cronice, colecistopatii cronice, diabet zaharat, gută, obezitate.
Tratamente balneoclimaterice cu ape termominerale care conţin sulf
Din punct de vedere fizico – chimic, apele minerale sunt soluţii complexe, conţinând un număr mai mare sau mai mic de săruri minerale, în concentraţii foarte diferite.
Sărurile dizolvate în apele minerale provin din spălarea straturilor de rocă pe care acestea le străbat în circulaţia lor subterană, iar temperatura lor este condiţionată de mai mulţi factori, cel mai important fiind adâncimea la care se află .
Clasificarea apelor minerale poate fi făcută după mai multe criterii, ca: temperatura, compoziţia chimică sau concentraţia substanţelor dizolvate etc.. În mod obişnuit ele sunt împărţite în 11 clase, în funcţie de calitatea şi cantitatea substanţelor pe care le cuprind: oligometalice, carbo–gazoase, alcaline, alcalino – teroase şi teroase, feruginoase, arsenicale, cloruro – sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate, radonice (radioactive).
Apele sulfuroase. Aceste ape conţin cel puţin 1mg hidrogen sulfurat H2S sau derivaţi ai acestuia la un litru. Pot fi simple sau mixte (sulfuroase cloruro – sodice, sulfuroase carbogazoase, sulfuroase alcalino – teroase şi sulfuroase termale). În contact cu aerul atmosferic apele sulfuroase sunt instabile, devin lăptoase şi îşi pierd proprietăţile farmaco – dinamice.
În cura internă, apele sulfuroase cresc secreţia gastrică şi motilitatea intestinului, stimulează drenarea căilor biliare, scad glicemia şi cresc diureza. De aceea, ele sunt recomandate în constipaţii cronice, hepatite cronice, colecistopatii cronice, diabet, gută, intoxicaţii cronice cu metale grele (mercur, bismut, plumb, zinc).
Băile cu apele sulfuroasde sunt recomandate în reumatismul cronic, în afecţiuni ale sistemului nervos periferic, ginecopatii, hipertensiune arterială, arterite, acrocianoză, psoriazis, eczeme cronice, urticarie şi altele. Administrate sub formă de inhalaţii, apele sulfuroase au efect antiseptic şi desensibilizant, indicate în bronşite cronice, astm bronşic, sinuzite cronice, etc.
Apele sulfatate. Aceste ape minerale conţin sulfat de sodiu sau de magneziu în cantitate de cel puţin 1g la litru. Apele sulfatate sodice (ape glauberiene) conţin până la 10 – 15g sulfat de sodiu la litru, iar cele magneziene (amare), până la 50 – 60g sulfat de magneziu la litru. Şi unele şi altele se folosesc numai în cură internă, având ca efect diminuarea secreţiei şi mortilităţii gastrice, şi evacuarea intestinului prin stimularea peristaltismului, stimularea secreţiei biliare, creşterea diurezei şi altele. De aceea apele sulfatate sunt indicate în constipaţii cronice atone, hepatite cronice, colecistopatii cronice, diabet zaharat, gută, obezitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu