Uleiurile eterice – medicamente naturale
Din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre s-au păstrat reţete populare de aromoterapie. Acest lucru nu este întâmplător. Mirosul (cel mai vechi dintre simţuri) este dezvoltat la om de zece ori mai mult decât simţul gustativ. Se ştie că încă în timpul legendarei Atlantida se urmau tratamente cu ajutorul aromelor; arome au fost descoperite şi în piramidele egiptene.
Acţionând asupra mirosului se pot obţine nişte efecte neaşteptate în terapie. Pentru ca aromele acţionează în acelaşi timp la nivel fizic, emoţional, mental şi astral. Avem astfel toate datele pentru a dovedi că această metodă de tratament este foarte serioasă.
În terapie pot fi folosite doar uleiurile naturale volatile. Acestea au început să fie utilizate cu aproximativ 5.000 de ani în urmă. Uleiurile volatile sunt hormonii plantelor. În esenţă, aromele de uleiuri volatile sunt acelea cu care ne putem desfăţa, inspirând mirosul plăcut al uneia sau al altei plante. Producerea uleiurilor eterice este o artă deosebită şi cere o muncă foarte migăloasă.
Fiecare ulei are sfera sa de aplicare, chiar dacă există şi efecte comune: unele uleiuri au efecte calmante, altele - tonifiante, o altă categorie creşte pofta de mâncare, iar altele trezesc dorinţa sexuală.
Astfel, vanilia şi ginsengul chinezesc cresc sexualitatea femeilor, iar aromele de levănţică şi mentă ajută la înlăturarea stresului. Aromele multor plante cunoscute de noi drept mirodenii cresc pofta de mâncare (uleiul de scorţişoară, ghimbir, seminţele de ardei şi cuişoarele). Acţiunea lor terapeutică nu se limitează la asta. Sunt puţini cei care stiu că aroma uleiului de scorţişoara sau busuiocul vă ajută să scăpaţi de răceala şi gripa. Aroma de busuioc este folosită în tratarea tulburărilor digestive, împotriva stresului, depresiei şi insomniei. Uleiul de mărar ajută în cazuri de cistită, greaţă, tulburari digestive, boli de piele. Uleiul de ghimbir este un mijloc tonifiant care se foloseşte în crampele intestinale şi dereglările digestive. Lămâia stimulează sistemul limfatic.
Multe uleiuri sunt folosite ca antiseptice, cum ar fi de exemplu uleiul de trandafir, eucalipt, levănţică. Unele uleiuri eterice au un spectru destul de larg de acţiuni terapeutice. Astfel, aroma de levănţica este calmantă, se foloseşte pentru înlăturarea stresului, ajută în cazurile de migrena şi insomnie, acţionează ca antiseptic. Menta este folosită împotriva răcelii, împotriva mâncărimilor, este un foarte bun mijloc expectorant, împrospătează respiraţia şi glasul, contribuie la digestie, ajută în stările febrile şi în cazurile de greţuri, înlatură oboseala şi durerea de cap, migrena, tensiunea nervoasă şi stresul, durerile musculare, durerile provocate de luxaţii, ajută în cazurile de reumatism şi lumbago.
Uleiul de trandafir se foloseşte în bolile sistemului reproductiv şi ca mijloc antiinflamator, in acelasi timp acesta tonificind si pielea. Rozmarinul fortifica sistemul nervos central, imbunatateste circulatia singelui, are o actiune vitalizanta asupra pielii si a parului, se foloseste in cazurile de artrita si reumatism. Iar uleiul volatil din arborele de ceai are un efect antibacteriologic, stimuleaza sistemul imunitar, se foloseste pentru inhalatiile impotriva tusei si bolilor de piept. Muscata normalizeaza echilibrul hormonal si intareste sistemul imunitar. Eucaliptul este folositor in bronsite. In cazul batailor de inima si al unei respiratii foarte agitate, de asemenea pentru inlaturarea stresului se foloseste ginsengul chinezesc. Uleiul de musetel elimina durerile menstruale, ajuta in cazurile de colici la copii si in cazurile de procese inflamatoare interne.
O actiune antibacteriologica puternica are si uleiul din arborele de ceai. Herpesul in faza incipienta trebuie uns cu ulei de lamiie. Uleiurile pot fi folosite atit separat, cit si combinate. Exista retete speciale de aromoterapie care amintesc retetele de fitoterapie, unde se folosesc citeva picaturi din trei-patru uleiuri in proportii bine determinate pentru tratarea unor boli concrete. In cazul aromoterapiei trebuie luata in consideratie tolerabilitatea individuala la una sau alta dintre arome. De aceea, ca si orice alt preparat terapeutic, aromele sau combinatiile dintre ele trebuie recomandate de medic. Aromoterapia este contraindicata pentru femeile insarcinate, pentru cei suferinzi de epilepsie, reactii alergice, intolerabilitate individuala.
In cazul unei tensiuni ridicate nu trebuie folosite uleiurile volatile de rozmarin, salvie, cimbrisor. Pielea poate fi iritata de uleiul de busuioc, de frunzele de ardei, fenicul, de uleiul de lamiie, de semintele de ardei sau de cuisoare, de menta sau de arbore de ceai. Aromele nu sint indicate a fi folosite o perioada indelungata de timp. Trebuie sa mai aveti in vedere un lucru: uleiurile volatile neutralizeaza actiunea homeopatiei.
Acţionând asupra mirosului se pot obţine nişte efecte neaşteptate în terapie. Pentru ca aromele acţionează în acelaşi timp la nivel fizic, emoţional, mental şi astral. Avem astfel toate datele pentru a dovedi că această metodă de tratament este foarte serioasă.
În terapie pot fi folosite doar uleiurile naturale volatile. Acestea au început să fie utilizate cu aproximativ 5.000 de ani în urmă. Uleiurile volatile sunt hormonii plantelor. În esenţă, aromele de uleiuri volatile sunt acelea cu care ne putem desfăţa, inspirând mirosul plăcut al uneia sau al altei plante. Producerea uleiurilor eterice este o artă deosebită şi cere o muncă foarte migăloasă.
Fiecare ulei are sfera sa de aplicare, chiar dacă există şi efecte comune: unele uleiuri au efecte calmante, altele - tonifiante, o altă categorie creşte pofta de mâncare, iar altele trezesc dorinţa sexuală.
Astfel, vanilia şi ginsengul chinezesc cresc sexualitatea femeilor, iar aromele de levănţică şi mentă ajută la înlăturarea stresului. Aromele multor plante cunoscute de noi drept mirodenii cresc pofta de mâncare (uleiul de scorţişoară, ghimbir, seminţele de ardei şi cuişoarele). Acţiunea lor terapeutică nu se limitează la asta. Sunt puţini cei care stiu că aroma uleiului de scorţişoara sau busuiocul vă ajută să scăpaţi de răceala şi gripa. Aroma de busuioc este folosită în tratarea tulburărilor digestive, împotriva stresului, depresiei şi insomniei. Uleiul de mărar ajută în cazuri de cistită, greaţă, tulburari digestive, boli de piele. Uleiul de ghimbir este un mijloc tonifiant care se foloseşte în crampele intestinale şi dereglările digestive. Lămâia stimulează sistemul limfatic.
Multe uleiuri sunt folosite ca antiseptice, cum ar fi de exemplu uleiul de trandafir, eucalipt, levănţică. Unele uleiuri eterice au un spectru destul de larg de acţiuni terapeutice. Astfel, aroma de levănţica este calmantă, se foloseşte pentru înlăturarea stresului, ajută în cazurile de migrena şi insomnie, acţionează ca antiseptic. Menta este folosită împotriva răcelii, împotriva mâncărimilor, este un foarte bun mijloc expectorant, împrospătează respiraţia şi glasul, contribuie la digestie, ajută în stările febrile şi în cazurile de greţuri, înlatură oboseala şi durerea de cap, migrena, tensiunea nervoasă şi stresul, durerile musculare, durerile provocate de luxaţii, ajută în cazurile de reumatism şi lumbago.
Uleiul de trandafir se foloseşte în bolile sistemului reproductiv şi ca mijloc antiinflamator, in acelasi timp acesta tonificind si pielea. Rozmarinul fortifica sistemul nervos central, imbunatateste circulatia singelui, are o actiune vitalizanta asupra pielii si a parului, se foloseste in cazurile de artrita si reumatism. Iar uleiul volatil din arborele de ceai are un efect antibacteriologic, stimuleaza sistemul imunitar, se foloseste pentru inhalatiile impotriva tusei si bolilor de piept. Muscata normalizeaza echilibrul hormonal si intareste sistemul imunitar. Eucaliptul este folositor in bronsite. In cazul batailor de inima si al unei respiratii foarte agitate, de asemenea pentru inlaturarea stresului se foloseste ginsengul chinezesc. Uleiul de musetel elimina durerile menstruale, ajuta in cazurile de colici la copii si in cazurile de procese inflamatoare interne.
O actiune antibacteriologica puternica are si uleiul din arborele de ceai. Herpesul in faza incipienta trebuie uns cu ulei de lamiie. Uleiurile pot fi folosite atit separat, cit si combinate. Exista retete speciale de aromoterapie care amintesc retetele de fitoterapie, unde se folosesc citeva picaturi din trei-patru uleiuri in proportii bine determinate pentru tratarea unor boli concrete. In cazul aromoterapiei trebuie luata in consideratie tolerabilitatea individuala la una sau alta dintre arome. De aceea, ca si orice alt preparat terapeutic, aromele sau combinatiile dintre ele trebuie recomandate de medic. Aromoterapia este contraindicata pentru femeile insarcinate, pentru cei suferinzi de epilepsie, reactii alergice, intolerabilitate individuala.
In cazul unei tensiuni ridicate nu trebuie folosite uleiurile volatile de rozmarin, salvie, cimbrisor. Pielea poate fi iritata de uleiul de busuioc, de frunzele de ardei, fenicul, de uleiul de lamiie, de semintele de ardei sau de cuisoare, de menta sau de arbore de ceai. Aromele nu sint indicate a fi folosite o perioada indelungata de timp. Trebuie sa mai aveti in vedere un lucru: uleiurile volatile neutralizeaza actiunea homeopatiei.
Un ulei lubrifiant şi care să înlocuiască viagra nu ai? :))
RăspundețiȘtergere