Ar trebui sa incep acest articol cu o intrebare care sa sune cam asa: “Oare de ce exista oameni de rahat?”… Cand am scris aceste cuvinte mi-am amintit de un cliseu din versurile celor de la Parazitii care se intrebau la un moment dat cu ce e mai obscena p**a decat sa fiuri miliarde de lei din banii poporului si sa scapi basma curata… Poate intrebarea lor este si mai buna.
Nu doresc nicidecum sa intru in sfera vulgarului, insa va avertizez ca substantivul “rahat” va fi utilizat des in acest articol, mai ales cu functia sintactica de atribut substantival prepozitional.
Oamenii de rahat sunt cei care ajung sa iti faca atat de multa greata incat sa poti sa iti permiti luxul sa ii urasti. Sunt acei oameni care te marcheaza oarecum si atunci cand ti se intampla ceva neplacut iti amintesti pe loc de cate unul dintre ei… Sunt exemplele negative ale mintii tale…Sunt acele persoane care reusesc sa se afirme si apoi sa sfideze societatea din care provin. Oamenii de rahat reusesc sa ne calce pe nervi si uneori chiar pe gat, la figurat sau la propriu. Acestia au impresia total gresita cum ca ar fi respectati in societate si in general atunci cand ocupa o functie de conducere se vad mai mari decat ar putea parea printr-un ochi de observator astronomic.
Oamenii de rahat sunt subiectele pieselor rap, insa mai mult decat atat acestia sunt subiectele nervilor tai… Ei iti scot peri albi, ei te fac sa scrasnesti din dinti si tot oamenii de rahat sunt cei care te subjuga, iti distrug fericirea si reusesc printr-un maiestrit talent sa iti perturbe drumul in viata… Uneori iti vine sa ii injuri, alteori chiar sa ii omori… S-ar putea sa ajungi inchis sau acuzat penal din cauza lor si ei sa ramana zambitori pe margine…sa iasa basma curata si de aceasta data, chiar daca sunt niste gunoaie putrezind in timp ce se tarasc pe suprafata pamantului…
Din pacate nici 7 lumanari intoarse, aprinse in 7 Biserici nu te scapa de oamenii de rahat! Si am sa iti mai spun ceva: oamenii de rahat s-ar putea sa iti placa la un moment dat! Da, da, crede-ma! Ai sa ai impresia ca s-au schimbat…pana la un moment dat cand parca mana unui aspru calau le smulge masca si le simti din nou mirosul, caracterul…. Da stii bine la ce ma refer!
Sfatul meu e sa incerci sa ii ignori, sa iti coriesti drumul evitand sa ii simti sau (mai rau) sa ii atingi. Incearca sa ai coloana vertebrala in orice situatie si sa nu te faci frate cu incornuratul doar ca sa treci puntea pentru ca s-ar putea sa intri in rahat….
Deci, evita oamenii de rahat si taxeaza-i de cate ori poti, clar, incetisor, dar sigur!…
miercuri, 29 decembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mişto. Pare totul foarte personal...deci nu ar fi stricat şi ceva exemple, chiar eluzive. Adică, nu mă interesează omul, pentru că oamenii din jurul fiecăruia sunt în principiu, diferiţi. Dar situaţiile se aseamănă, întotdeauna.
RăspundețiȘtergereFeriţi-vă de...uite! Înţelegi ce vreau să spun?