Maria Mihaela Balint* Claudiu Nicolae Șimonați**
*Universitatea„Aurel Vlaicu”Arad,Facultatea de Inginerie Alimentară,Turism și Protecția Mediului
Strada Elena Drăgoi,nr.3,jud.Arad.
**Compania Județeană de Turism Hunedoara S.A.Consiliul Județean Hunedoara
Deva,P-ța Victoriei,nr.1B,jud Hunedoara.
Rezumat: Medicina balneară capătă pe zi ce trece noi valenţe, paralel cu dezvoltarea social-economică a ţării noastre şi cu creşterea şi modernizarea bazei materiale pentru curele în stațiunile balneo-climaterice.
România, datorită aşezării geografice şi structurii geologice complexe a scoarţei pământului, dispune de o mare bogăţie de factori naturali de cură – ape minerale, mofete(emanaţii naturale de gaze terapeutice), nămoluri, lacuri terapeutice – răspândite cu generozitate pe aproape întreaga suprafaţă a ţării, în diferite zone climatice.
Cuvinte cheie:turism balnear,nămoluri terapeutice,gaze terapeutice,mofete.
Introducere
Pe teritoriul ţării noastre există aproape toate tipurile de ape cunoscute – oligominerale, alcaline, alcalino-teroase, clorurate-sodice, iodurate, sulfatate, feruginoase, arsenicale, sulfuroase, carbogazoase, radioactive, etc – cu o foarte mare varietate în privinţa compozişiei chimice, a gradului de mineralizare şi a temperaurii lor. Ţara noastră dispune, de asemenea, de tipuri variate de climat, în raport cu unităţile geografice şi cu altitudinea(climat litoral, de câmpie, de dealuri ţi coline, de munţi mijlocii şi înalţi).
Se cunoaşte că o serie de factori naturali de cură au fost utilizaţi pentru tratament cu aprope două milenii în urmă, dovezi materiale atestând că romanii au folosit ape minerale de la Băile Herculane în scopuri terapeutice. În decursul timpului, descoperirea de ape minerale şi nămoluri a creat premisele apariţiei unor stabilimente balneare, la început mai rudimentare, care începând din sec. XVIII şi XIX s-au dezvoltat treptat. Ţara noestră dispune astăzi de peste 160 de staţiuni şi localităţi cu factori curativi naturali. În multe dintre ele, destinate tratamentului cu factori naturali, s-au construit unităţi moderne de tipul hotelurilor de cură şi a complexelor sanatoriale, în care serviciile de cazare, masă şi tratament sunt oferite în cadrul aceleiaşi clădiri (ex. Băile Felix, Băile Herculane, Sovata, Băile Tuşnad, Covasna,Geoagiu Băi, Căciulata, Amara, Sângeorz-Băi, Mangalia, Slănic, etc.).
Factorii naturali de cură:
Teritoriului României îi corespund patru sectoare climatice princupale:
Sectorul cu climă continental-moderată din jumătatea sud-vestică a ţării (Câmpia Tisei, dealurile Banatului şi Pod. Transilvaniei).
Sectorul cu climă continental-moderată din jumătatea sud-estică a ţării (Subcarpaţii, Câmpia Română, Pod. Moldovei şi Dobrogea).
Sectorul cu climă de litoral maritim (Delta Dunării şi o fâşie lată de 15-20 km de-a lungul ţărmului Mării Negre).
Sectorul climei de munte corespunzătoare arcului carpatic de pe teritoriul românesc.
I. Clima:-este unul din factorii naturali importanţi de care trebuie să se ţină seama la trimiterea în staţiune
-reprezintă totalitatea fenomenelor meteorologice ce caracterizează starea medie a atmosferei într-un anumit loc şi pe o anumită perioadă de ani.
Caracteristicile generale ale climei României:
-Temperatura medie anuală a aerului- variază între aprox. 11grade C de-a lungul litoralului românesc al M. Negre, pe valea Dunării şi în SV-ul ţării, până la –2 grade C pe vârfurile cele mai înalte ale Carpaţilor Meridionali. Munţii sunt încercuiţi în general de izoterma de 6 grade C.
-Umezeala relativă a aerului- prezintă valori medii anuale între 74% în centrul Câmpiei Române, 80% pe litoral şi în munţii cu altitudini mijlocii, până la 86% pe creste.
-Nebulozitatea
-Durata de strălucire a soarelui- depăşeşte 2300 ore pe litoral 2200 ore în regiunile de câmpie.
-Precipitaţiile atmosferice- cantităţi medii anuale mai mici de 400 mm în Deltă şi pe litoral, cresc la 500-600 mm în regiunile de câmpie şi depăşesc 1000 mm în munţi.
-Presiunea atmosferică- depăşeşte 1010 mb în Câmpia Română şi 1015 mb în Delta Dunării şi pe litoral.
-Regimul vântului- este determinat de activitatea centrilor barici de acţiune şi modificat localde formele de relief.
II. Apele minerale:-din cele mai vechi timpuri acestea au fost considerate ca factori curativi valoroşi, epoca modernă sporind necesitatea folosirii lor pe o scară cât mai largă datorită sedentarismului, poluării şi abuzului de medicamente.
Proprietăţi ale apelor minerale:
-termice- ape hipotermale (20-36 grade C), mezotermale(36-42 grade C);
-osmolare- ape hipotone, izotone şi hipertone,clasificarea având ca reper presiunea osmotică a sângelui (300 miliosmoli);
-chimice- ape oligominerale, carbogazoase, alcaline, alcalinoferoase, feruginoase, arsenicale, clorurate-sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate, şi radonice.
Caracteristica chimică a unei ape minerale este dată de procentul în miliechivalenţi, permiţându-se astfel o apreciere cantitativă a posibilităţilor de combinare chimică a ionilor din apa minerală.
III. Apele minerale îmbuteliate:
Tratamentul cu ape minerale în staţiunea balneară este limitat de o serie de factori, între care menţionăm capacitatea limitată a staţiunii, precum şi anumite boli sau faze de boală, ce nu pot fi tratate în staţunea respectivă.
Folosirea apelor minerale terapeutice în afara staţiunii constituie un adjuvant preţios în terapeutica madicală generală, consumatorul unei ape minerale îmbuteliate trebuind însă să cunoască unele aspecte legate de conservarea acesteia pentru ca efectul curei să aibă un randament terapeutic maxim.
IV. Lacurile de interes terapeutic
Numeroase lacuri, prin calităţile chimice ale apei lor, sunt folosite în scopuri terapeutice. Unele dintre ele şi-au câştigat un adevărat renume. Cura foloseşte pe lângă apa lacului şi nămolul terapeutic.
ex:- lacul de liman Techirghiol (cu cele trei ramuri: Techirghiol, Tuzla, Urlichioi), conţine apă clorurată, sulfată sodică, magneziană şi hipertonă.
-lacurile de la Sovata (Ursu, Roşu, Şerpilor, Verde) conţin apă sărată, puternic concentrată datorită sedimentelor de sare din regiune.
V. Nămolurile terapeutice (peloidele):- sunt substanţe ce se formează în condiţii naturale sub influenţa proceselor geologice și care, în stare fin divizată şi în amestec cu apa, sunt folosite în terapeutică.
Proprităţi ale nămolurilor:
-Hidropexia- caracteristică de bază, fiind capacitatea de a reţine şi absorbi apa.
De aceasta depinde şi calitatea de a se putea întinde şi mula cu uşurinţă pe toată suprafaţa pielii.
-Plasticitatea şi consistenţa
-Termopexia- calitate a peloidelor de a reţine cât mai mult căldura înmagazinată prin încălzire.
-Capacitatea de sorbţiune- indică gradul nămoluli de a face schimb de ioni cu pielea oe care se aplică. Fracţiunea coloidală, acizii humici şi celuloza contribuie mai ales la acest schimb ionic.
Nămolurile se împart în:- nămoluri sapropelice, turbe şi nămoluri minerale.
VI. Factorii terapeutici ai litoralului Mării Negre:
Marea Neagră
Apa M. Negre este o soluţie clorurată, sulfatată, sodică, magneziană, hipertonă, cu o mineralizare totală variabilă (13-18 mg % ).
Concentraţia clorului şi a sodiului creşte uşor pe direcţia N-S, iar raportul dintre ele (1,8) egal cu al apei oceanelor, dovedeşte că apa Mării Negre suferă un proces de diluţie simplă.
Bromul se găseşte în concenraţie de 5-8 mg % , pe când iodul fixat total de alge nu apare în apa mării.
Substanţele organice din apa mării, alcătuite din proteine şi hidraţi de carbon, provin din organismele vii de o populează.
B.Nisipurile
Nisipul este una dintre formele sub care se găseşte siliciul în natură. Calităţile fizico.chimice ale acestuia sunt folosite la individualizerea curei pe litoral (psamoterapia). Folosirea terapeutică a nisipurilor se bazează pe calităţile fizice ale acestora. Granulaţia nisipului constituie un excitant fin al receptorilor pielii ce vin în contact cu nisipul.
VII. Gazele terapeutice:- sunt folosite numai în cură externă,bolnavul fiind introdus în incinta unde se degajă gazul. Gâtul şi capul rămân afară, respiraţia făcându-se în aer liber. Procedura se practică individual, în cadă, sau în instalaţii colective, construite în acest scop. Se mai pot face aplicaţii parţiale, îndeosebi, la membrele inferioare.
A. Gazul carbonic (mofete):- provine din emanaţia liberă, în zonele geologice cu aureolă mofetică postvulcanică; o altă provenienţă este aceea din apele minerale carbogazoase, efectuându-se, în acest scop, captări şi separări ale gazului din apa minerală.
Mofetele sunt inducate în următoarele afecţiuni: hipertensiune arterială, cardiopatie compensată, tulburări circulatorii periferice, afecţiuni reumatice, etc.
B. Solfatarele:- sunt proceduri ce folosesc emanaţiile de hidrogen sulfurat.
Concluzii
Valoarea deosebită a potențialului turistic balnear din România,conferit de diversitatea,volumul și valoarea terapeutică a substanțelor minerale terapeutice pe de o parte și tendințele manifestate pe piața turistică internațională,ca urmare a dezvoltăii turismului de sănătate pe de altă parte,oferă posibilitatea ca în condițiile unei strategii adecvate,turismul balnear să devină unul din punctele forte ale turismului românesc care să îi confere acestuia șansa relansării pe piața turistică internațională.
Bibliografie
[1].Berlescu Elena(1996)-Mică enciclopedie de Balneoclimatologie a României,Editura All,București,pp.103-107
[2].Ciangă,N.,(1998)-Turismul în Carpații Occidentali,Editura Presa Universitară Clujană,Cluj-Napoca,pp.17-22
[3].Pricăjan,A.,(1985)-Substanțele minerale terapeutice din România,Editura Științifică și Enciclopedică,București,pp.88-117
[4].Teodoreanu Elena și colab.(1986)-Cura Balneoclimaterică-indicații și contraindicații,Editura Medicală,București,pp.20-28
*Universitatea„Aurel Vlaicu”Arad,Facultatea de Inginerie Alimentară,Turism și Protecția Mediului
Strada Elena Drăgoi,nr.3,jud.Arad.
**Compania Județeană de Turism Hunedoara S.A.Consiliul Județean Hunedoara
Deva,P-ța Victoriei,nr.1B,jud Hunedoara.
Rezumat: Medicina balneară capătă pe zi ce trece noi valenţe, paralel cu dezvoltarea social-economică a ţării noastre şi cu creşterea şi modernizarea bazei materiale pentru curele în stațiunile balneo-climaterice.
România, datorită aşezării geografice şi structurii geologice complexe a scoarţei pământului, dispune de o mare bogăţie de factori naturali de cură – ape minerale, mofete(emanaţii naturale de gaze terapeutice), nămoluri, lacuri terapeutice – răspândite cu generozitate pe aproape întreaga suprafaţă a ţării, în diferite zone climatice.
Cuvinte cheie:turism balnear,nămoluri terapeutice,gaze terapeutice,mofete.
Introducere
Pe teritoriul ţării noastre există aproape toate tipurile de ape cunoscute – oligominerale, alcaline, alcalino-teroase, clorurate-sodice, iodurate, sulfatate, feruginoase, arsenicale, sulfuroase, carbogazoase, radioactive, etc – cu o foarte mare varietate în privinţa compozişiei chimice, a gradului de mineralizare şi a temperaurii lor. Ţara noastră dispune, de asemenea, de tipuri variate de climat, în raport cu unităţile geografice şi cu altitudinea(climat litoral, de câmpie, de dealuri ţi coline, de munţi mijlocii şi înalţi).
Se cunoaşte că o serie de factori naturali de cură au fost utilizaţi pentru tratament cu aprope două milenii în urmă, dovezi materiale atestând că romanii au folosit ape minerale de la Băile Herculane în scopuri terapeutice. În decursul timpului, descoperirea de ape minerale şi nămoluri a creat premisele apariţiei unor stabilimente balneare, la început mai rudimentare, care începând din sec. XVIII şi XIX s-au dezvoltat treptat. Ţara noestră dispune astăzi de peste 160 de staţiuni şi localităţi cu factori curativi naturali. În multe dintre ele, destinate tratamentului cu factori naturali, s-au construit unităţi moderne de tipul hotelurilor de cură şi a complexelor sanatoriale, în care serviciile de cazare, masă şi tratament sunt oferite în cadrul aceleiaşi clădiri (ex. Băile Felix, Băile Herculane, Sovata, Băile Tuşnad, Covasna,Geoagiu Băi, Căciulata, Amara, Sângeorz-Băi, Mangalia, Slănic, etc.).
Factorii naturali de cură:
Teritoriului României îi corespund patru sectoare climatice princupale:
Sectorul cu climă continental-moderată din jumătatea sud-vestică a ţării (Câmpia Tisei, dealurile Banatului şi Pod. Transilvaniei).
Sectorul cu climă continental-moderată din jumătatea sud-estică a ţării (Subcarpaţii, Câmpia Română, Pod. Moldovei şi Dobrogea).
Sectorul cu climă de litoral maritim (Delta Dunării şi o fâşie lată de 15-20 km de-a lungul ţărmului Mării Negre).
Sectorul climei de munte corespunzătoare arcului carpatic de pe teritoriul românesc.
I. Clima:-este unul din factorii naturali importanţi de care trebuie să se ţină seama la trimiterea în staţiune
-reprezintă totalitatea fenomenelor meteorologice ce caracterizează starea medie a atmosferei într-un anumit loc şi pe o anumită perioadă de ani.
Caracteristicile generale ale climei României:
-Temperatura medie anuală a aerului- variază între aprox. 11grade C de-a lungul litoralului românesc al M. Negre, pe valea Dunării şi în SV-ul ţării, până la –2 grade C pe vârfurile cele mai înalte ale Carpaţilor Meridionali. Munţii sunt încercuiţi în general de izoterma de 6 grade C.
-Umezeala relativă a aerului- prezintă valori medii anuale între 74% în centrul Câmpiei Române, 80% pe litoral şi în munţii cu altitudini mijlocii, până la 86% pe creste.
-Nebulozitatea
-Durata de strălucire a soarelui- depăşeşte 2300 ore pe litoral 2200 ore în regiunile de câmpie.
-Precipitaţiile atmosferice- cantităţi medii anuale mai mici de 400 mm în Deltă şi pe litoral, cresc la 500-600 mm în regiunile de câmpie şi depăşesc 1000 mm în munţi.
-Presiunea atmosferică- depăşeşte 1010 mb în Câmpia Română şi 1015 mb în Delta Dunării şi pe litoral.
-Regimul vântului- este determinat de activitatea centrilor barici de acţiune şi modificat localde formele de relief.
II. Apele minerale:-din cele mai vechi timpuri acestea au fost considerate ca factori curativi valoroşi, epoca modernă sporind necesitatea folosirii lor pe o scară cât mai largă datorită sedentarismului, poluării şi abuzului de medicamente.
Proprietăţi ale apelor minerale:
-termice- ape hipotermale (20-36 grade C), mezotermale(36-42 grade C);
-osmolare- ape hipotone, izotone şi hipertone,clasificarea având ca reper presiunea osmotică a sângelui (300 miliosmoli);
-chimice- ape oligominerale, carbogazoase, alcaline, alcalinoferoase, feruginoase, arsenicale, clorurate-sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate, şi radonice.
Caracteristica chimică a unei ape minerale este dată de procentul în miliechivalenţi, permiţându-se astfel o apreciere cantitativă a posibilităţilor de combinare chimică a ionilor din apa minerală.
III. Apele minerale îmbuteliate:
Tratamentul cu ape minerale în staţiunea balneară este limitat de o serie de factori, între care menţionăm capacitatea limitată a staţiunii, precum şi anumite boli sau faze de boală, ce nu pot fi tratate în staţunea respectivă.
Folosirea apelor minerale terapeutice în afara staţiunii constituie un adjuvant preţios în terapeutica madicală generală, consumatorul unei ape minerale îmbuteliate trebuind însă să cunoască unele aspecte legate de conservarea acesteia pentru ca efectul curei să aibă un randament terapeutic maxim.
IV. Lacurile de interes terapeutic
Numeroase lacuri, prin calităţile chimice ale apei lor, sunt folosite în scopuri terapeutice. Unele dintre ele şi-au câştigat un adevărat renume. Cura foloseşte pe lângă apa lacului şi nămolul terapeutic.
ex:- lacul de liman Techirghiol (cu cele trei ramuri: Techirghiol, Tuzla, Urlichioi), conţine apă clorurată, sulfată sodică, magneziană şi hipertonă.
-lacurile de la Sovata (Ursu, Roşu, Şerpilor, Verde) conţin apă sărată, puternic concentrată datorită sedimentelor de sare din regiune.
V. Nămolurile terapeutice (peloidele):- sunt substanţe ce se formează în condiţii naturale sub influenţa proceselor geologice și care, în stare fin divizată şi în amestec cu apa, sunt folosite în terapeutică.
Proprităţi ale nămolurilor:
-Hidropexia- caracteristică de bază, fiind capacitatea de a reţine şi absorbi apa.
De aceasta depinde şi calitatea de a se putea întinde şi mula cu uşurinţă pe toată suprafaţa pielii.
-Plasticitatea şi consistenţa
-Termopexia- calitate a peloidelor de a reţine cât mai mult căldura înmagazinată prin încălzire.
-Capacitatea de sorbţiune- indică gradul nămoluli de a face schimb de ioni cu pielea oe care se aplică. Fracţiunea coloidală, acizii humici şi celuloza contribuie mai ales la acest schimb ionic.
Nămolurile se împart în:- nămoluri sapropelice, turbe şi nămoluri minerale.
VI. Factorii terapeutici ai litoralului Mării Negre:
Marea Neagră
Apa M. Negre este o soluţie clorurată, sulfatată, sodică, magneziană, hipertonă, cu o mineralizare totală variabilă (13-18 mg % ).
Concentraţia clorului şi a sodiului creşte uşor pe direcţia N-S, iar raportul dintre ele (1,8) egal cu al apei oceanelor, dovedeşte că apa Mării Negre suferă un proces de diluţie simplă.
Bromul se găseşte în concenraţie de 5-8 mg % , pe când iodul fixat total de alge nu apare în apa mării.
Substanţele organice din apa mării, alcătuite din proteine şi hidraţi de carbon, provin din organismele vii de o populează.
B.Nisipurile
Nisipul este una dintre formele sub care se găseşte siliciul în natură. Calităţile fizico.chimice ale acestuia sunt folosite la individualizerea curei pe litoral (psamoterapia). Folosirea terapeutică a nisipurilor se bazează pe calităţile fizice ale acestora. Granulaţia nisipului constituie un excitant fin al receptorilor pielii ce vin în contact cu nisipul.
VII. Gazele terapeutice:- sunt folosite numai în cură externă,bolnavul fiind introdus în incinta unde se degajă gazul. Gâtul şi capul rămân afară, respiraţia făcându-se în aer liber. Procedura se practică individual, în cadă, sau în instalaţii colective, construite în acest scop. Se mai pot face aplicaţii parţiale, îndeosebi, la membrele inferioare.
A. Gazul carbonic (mofete):- provine din emanaţia liberă, în zonele geologice cu aureolă mofetică postvulcanică; o altă provenienţă este aceea din apele minerale carbogazoase, efectuându-se, în acest scop, captări şi separări ale gazului din apa minerală.
Mofetele sunt inducate în următoarele afecţiuni: hipertensiune arterială, cardiopatie compensată, tulburări circulatorii periferice, afecţiuni reumatice, etc.
B. Solfatarele:- sunt proceduri ce folosesc emanaţiile de hidrogen sulfurat.
Concluzii
Valoarea deosebită a potențialului turistic balnear din România,conferit de diversitatea,volumul și valoarea terapeutică a substanțelor minerale terapeutice pe de o parte și tendințele manifestate pe piața turistică internațională,ca urmare a dezvoltăii turismului de sănătate pe de altă parte,oferă posibilitatea ca în condițiile unei strategii adecvate,turismul balnear să devină unul din punctele forte ale turismului românesc care să îi confere acestuia șansa relansării pe piața turistică internațională.
Bibliografie
[1].Berlescu Elena(1996)-Mică enciclopedie de Balneoclimatologie a României,Editura All,București,pp.103-107
[2].Ciangă,N.,(1998)-Turismul în Carpații Occidentali,Editura Presa Universitară Clujană,Cluj-Napoca,pp.17-22
[3].Pricăjan,A.,(1985)-Substanțele minerale terapeutice din România,Editura Științifică și Enciclopedică,București,pp.88-117
[4].Teodoreanu Elena și colab.(1986)-Cura Balneoclimaterică-indicații și contraindicații,Editura Medicală,București,pp.20-28
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu