Solstiţiu de iarnă
Mahalaua îşi
mestecă măruntele-i drame –
Istorisiri picante
şi febră viscerală...
Adorm
conştiinţe-n fetide lupanare,
Bolborosind
despre diverse dizeuze obscure,
Când întunericul
muşcă din trupul fraged al nopţii.
Precepte mustesc
în minţi înfierbântate,
Gonind tumultoase
prin ţarcul gândirii...
Se deapănă-n crepuscul
teorii fulminante
Despre realităţi
hiperfizice ori despre Anunnaki,
Când Uranus face
cuadratură cu Jupiter.
Solstiţiul de
iarnă – noaptea cea mai lungă –
Adună laolaltă pe
cei ce vieţuiesc sub catapeteasma
Templului
ranforsat cu iluzii şi zâmbete de prunci.
Tăcere...
Îngheţ...
Dimineaţă montană
Răsare soarele pe
muntele de smarald,
Arcuindu-se-n
clipe ritmate peste râpe şi năvalnice cascade.
Încărcat cu
miresme de cimbrişor şi lavandă,
Adie vântul.
Cad stropi de
linişte peste valea încă dormitândă.
Aud doar murmurul
gândurilor ce mustesc clinchenitoare
Şi-un zumzet
fraged de albine.
Tăcerea din inima
unui mac
Inundă pupilele
desfătate de senzaţii,
Când ceaţa –
peliculă subţire -
Brodează cu
degete gracile
O ţesătură de
borangic
Pe crestele
alpine.
În sihăstrie,
doar muntele trăieşte smerit
Ca un sacerdot
dăltuit cu hornuri, doline şi chei,
Ancoră sădită-n
istorie,
Martor tăcut al
celor lumeşti.
Puritate...descătuşare...!
Strivesc cu călcâiul
firave crâmpeie de iarbă-nrourată
Şi trupul-mi
tresaltă spontan
Dănţuind în arome
puternice de conifere.
Respir cu umărul,
cu podul palmei, cu glezna...
Natura tresare
şi-şi scutură coama de fluturi şi flori
Prin poieni
însorite, în aer montan,
Pe culmi
stâncoase şi-abrupte,
În şisturi
cristaline, calcare şi gresii,
Unde şuvoaie de
apă vie oglindesc cerul de opal.
Prospeţime
tolănită-n soare!
Tremură firav
picuri de apă – clopote de argint
Aninate încă-n
brazi ca nişte felinare,
Iar timpul zâmbeşte
din maci rubinii
Şi deapănă înc-o
poveste....
Incertitudine
Ochii pustii, pătaţi de îndoieli,
Stau pironiţi spre cerul de
cobalt,
Acolo unde trăiesc vise racordate
perfuziilor pietrificate
Şi se zdrobesc pulverizând imunde
interogaţii,
Dar şi răspunsuri încrustate în
magma de vulcan…
Disoluţie a coerenţei amniotice,
Condamnare tacită la inexistenţă -
Surâde agonic timpul prăfuit,
Rătăcit într-o vitrină odioasă -
Necropolă durată-n sideral...
Privirea scrutează întinderea
tăcută şi bolnavă,
Urmăreşte inertă cum firea
Pătrunde cu scalpelul în cavităţi
jilave
Resuscitând timpul ce-ncepe
A toca…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu