Pasărea Pheonix

Pasărea Pheonix

 

de Claudiu Nicolae Șimonați

 

                În lumea de care vreau să vă vorbesc, nu trăiau oameni.Sau dacă traiau, o făceau pe ascuns, pentru că nici un povestitor care a încercat să descrie lumea aceasta, nu a reusit să vadă vreunul.Așa că au ajuns cu toții la concluzia că sigur, oamenii dispăruseră.

Cei mai multi povestitori se pierduseră în încercări de găsire a motivelor pentru care nu mai erau oameni pe planeta aceea. Dar eu știu că nu asta era important. Oamenii? Haha! Parcă numai ei ar conta!
            Ei bine, pe planeta trăia o singură ființă. O pasăre Pheonix, ce avea in loc de aripi, două frunze de arțar, fiindcă se născuse făra aripi. Toată ziua, pasărea zbura încolo și încoace, dar mai mult încolo, fiindcă încoace nu prea îi plăcea. Într-o seara, tocmai cand se îndrepta către copacul în care iși avea cuibul, pasărea a simțit o împunsătură în inimă.

            Tare s-a speriat, fiindcă ea nu avea inimă și nu pricepea cum să te doară o inimă lipsă. Ar fi fugit la un doctor, dar ultimul care trăise era orb și oricum, incompetent. Și după ce că era un doctor orb și incompetent, mai era și mort de câțiva ani.

            În timp ce dădea de cateva ori din frunze, pasărea se gândi ce-ar putea să facă, la cine să se ducă. "Ce singură sunt!", exclamă ea plină de tristețe. Și se gândi ce cretină a fost de a venit pe planeta asta, în loc să stea acasă, cu păsările celelalte și cu oamenii. Pe urmă, cred că a murit, fiindcă nu am mai auzit nimic despre ea.

Sau poate că oi fi surzit eu, între timp!

 

Undeva în România,11.10.2012 ,ora 00:57AM