Ficțiune Tehnico-Științifică

Ficțiune Tehnico-Științifică

 

de Claudiu Nicolae Șimonați

 

Îmi dai de gândit că ai început să compari bătăliile cu fenomenele fizico-chimice. Oamenii cu electronii. Ca și cum plasma din tubul acela de neon, banalul rozaliu, s-ar mișca pe baza unor legi sociale complexe! Oricum ți-ai alege supozițiile, mărunțite și disecate pe etape, oricum ai șlefui ipoteza, lucioasă și permeabilă, și oricât te-ai abate de la regulile de transpunere morală în practică a evenimentelor, teoria grupurilor se aplică mult mai efectiv și mai normal pe indivizi umani. Electronii au mai multă individualitate. Nu-i poți alătura cu nici o fortă existentă. Nu-i poți disciplina subiectiv, pe baze criteriale diferite.
Dacă vei născoci limite între care să-i înghesui, dacă vei disloca forțe necesare mișcării lor, nu-i vei putea opri de la respingere, de la izolare.
Nu-i poți duce la lupta. Și nu mă refer la hidrogeniu. Excepția care îtărește regula. Un pozitron căruia dacă îi pui un electron lângă, ajung să se învârtă unul în jurul celuilalt.
Dependența sexuală, capacitate de înecare treptată și sigură. Oare se consumă? De unde ar porni o astfel de societate bazată pe rotație, bazată pe ne-atingere, pe sindromul mariajului forțat? Când ajungi să compari armatele cu electronii, resursele de lămurire mi se par secate.

Și totusi, dresajul n-ar fi o solutie?

 

 

Geoagiu,08.10.2012,aproape de miezul nopții.