Să nu regreţi!
Îmi plânge-n suflet cu lacrimi de copil,
Când ştiu că nu am să-ţi mai văd a ta privire,
Îmi plânge-n suflet cu lacrimi şi chin,
Când ştiu că mâna n-am să ţi-o mai ţin.
Nu ştiu de ce-ai ales ca să ne despărţim,
Probabil vrei să-ţi faci un alt destin
Mai călduros şi poate cu senin,
De nu mai vrei să ne mai auzim.
Să nu ajungi vreodată să regreţi,
Şi pe-ai tăi umeri să fie peceţi,
De greomânt,ură şi răzbunare,
Că ţi-ai bătut tu joc de-un suflet mare.
Când vei primi o palmă de la viaţă,
Să nu-ndrăzneşti să mă cauţi vreodată,
Să-ţi vezi durerea ţi amărăciunea
Să recunoşti că ţi-ai pierdut raţiunea.
Viaţa,piesă de teatru
Azi când cortina s-a lăsat,
Şi nu mai e niciun actor,
Privesc ca simplu spectator
La scena care a picat.
În vremurile din trecut,
Când mă duceam să văd o piesă,
Pe fond de muzică modestă
Totul era ca un tăcut.
Şi viaţa este ca şi-un act,
Supusă la multe etape,
Mereu izbită de impact,
De relele avute-n spate.
Băi Claudiu! Decât să aştepţi până viaţa îi trage o pălmoacă la fătuca aia, nu era mai simplu să i-o tragi tu? (poate întorcea şi celălalt obraz şi o mai pălmuiai o dată)
RăspundețiȘtergere