duminică, 3 ianuarie 2010

O altă creaţie proprie


Cugetul vieţii
Să vină furtună,
Să lepede răul
Aprinsă de rugă,
Trimisă din cerul.

Venim din amurg,
Când apele curg
Ne naştem,murim,
Nicicând nu trăim.

Povară şi chin,
Pe umeri aducem,
Ş-un sac de venin
Din buze îl smulgem.

Pe ape plutim,
Când stăm şi zâmbim,
Ca peştele lin
Cu ochiul senin.

În sufletul rece,
Nici vântul nu trece
Spre vale porneşte,
Mereu ocoleşte.

Iubirea-i o ură,
Purtată în trup,
Adusă din gură
Din aer de lup.

Să fi singuratic,
Ca pasărea-n zbor,
Să fi enigmatic
Şi fără de dor.

Femeia în lume,
Nu-i lucru cu rost,
Te-aduce pe culme
Apoi eşti un prost.

Când anii s-or duce,
Vei sta să priveşti,
Că viaţa-i un cuget
De vrei s-o trăieşti.

Un comentariu:

  1. Vai....încep să te suspectez de misoginism, pe cuvânt de cercetaş!

    Stai măi calm şi nu mai cugeta; cui pe cui se scoate, ai uitat??? Du-te de dă iama-n populaţie! Tare şi cu forţă! Cu tupeu...fii mai "înfingăreţ"...hehehe

    RăspundețiȘtergere