Unui poet
S-a stins o lumină
Ce lucea pe cer,
S-a stins un luceafăr
De mare poet;
Fiu al Basarabiei,
Frate-al României
Om ce ne-a-nvăţat,
Sfaturi şi de bine.
Moartea nemiloasă,
L-a prins într-o noapte
Fără a mai scrie,
Rând de poezie.
Să-l păstrăm în minte,
Pe Grigore Vieru
Care e la ceru,
Cald şi cu mult soare,
Unde nu mai simte
Chin şi supărare.
Dragi cititori,anul trecut pe vremea asta trecea la cele veșnice unul dintre cei mai mari poeți contemporani ai neamului nostru,Grigore Vieru.
Sincer am un gust amar,deoarece nu mai zice nimeni nimic despre această mare personalitate,de fapt la noi adevăratele valori nu sunt apreciate nici în viață,dar ce să mai vorbim după moarte.Am avut bucuria de a-l cunoaste pe acest frate poet din Basarabia în luna noiembrie a anului 2008.M-a impresionat până la lacrimi cuvintele frumoase pline de duioșenie cu care mi s-a adresat.Nu știu dacă a mai apucat să citească volumul meu de poezii,Orașul natal,dar în amintirea lui am scris niște versuri frumoase,care sunt convins că de-acolo din ceruri,le aude.
În fiecare an vei primi din partea mea,drag frate poet cele mai frumoase gânduri,și te voi păstra în sufletul meu o eternitate,așa cum păstrez și pe Nichita,pe Bacovia,pe Macedonski și pe ilustrul Blaga,toți scriitorii mei de suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu